Kobe Bryant: Omul, Mitul, Legenda

Alege baschetul. Alege un teren de joc, un panou și o minge. Alege o poziție pe teren, o aruncare, o aruncare cu săritură, o oferită, un coș de sus. Alege să lucrezi la jocul tău zi de zi, alege să visezi. Alege un partener și alege să-l bați unu la unu. Alege o echipă, o strategie, mai mulți adversari și alege să fii un coechipier cât mai bun. Alege să pasezi, alege să marchezi aruncarea câștigătoare, alege să învingi…

Kobe Bryant nu a ales doar baschetul, el a ales și imortalitatea.

În urmă cu mai mult de 20 de ani, alter-ego-ul denumit generic „Black Mamba” – după cel mai periculos șarpe din lume – era în proces de revelare. În urmă cu mai mult de 20 de ani, Kobe și-a ales drumul în viață și și-a ales rutina necesară pentru a reuși, o rutină respectată întocmai și astăzi. Aproape în fiecare zi, el alerga până în parcul Wynnewood din Philadelphia pentru a încerca aruncare după aruncare, lay-up după lay-up.

„Acolo am început să visez că voi marca aruncările câștigătoare și că voi câștiga campionate NBA”, a declarat Bryant acum patru ani, pentru ESPN.

Astăzi, Kobe le-a trăit și le-a văzut pe toate: el a reușit zeci de aruncări câștigătoare și a câștigat cinci inele. În tot acest timp, el a ratat și a trăit eșec după eșec, dezamăgire după dezamăgire. De aceea el este cine este. Luna trecută, el chiar a stabilit un record negativ în NBA devenind jucătorul cu cele mai multe ratări din istorie. Astăzi (n.r. 4 decembrie 2014), el are 13.579 de aruncări ratate, cu 162 mai multe decât locul secund John Havlicek și cu 1.234 mai multe decât Michael Jordan.

„Păi sunt un fundaș marcator care a jucat 19 ani. Cum am spus, fundaș MARCATOR, al 19-lea an. Trebuie să-ți învingi fricile și să joci omule! Nu poți să fii îngrijorat de toate criticile primite. Nu poți să fii îngrijorat de eșec. Nu poți să fii îngrijorat de toate aceste lucruri”, a explicat Mamba în noiembrie 2014.

Și nu a fost deloc îngrijorat pe parcursul carierei sale de eșecuri; el a fost (și încă este) îngrijorat de cealaltă față a monedei, de reușite și de drumul lui către imortalitate. Și legenda Gary Payton știe acest lucru.

Cel supranumit „Mănușa” a jucat cu Bryant în stagiunea 2003 – 2004. În acel sezon, lotul lui Lakers era plin de legende: Shaquille O’Neal, Karl Malone, Horace Grant și Byron Russell. Evident că în lot era și un tânăr de 25 de ani ce juca pe poziția a doua și care avea deja trei inele și cinci selecții în All-Star Game, un adevărat superstar cu ambiții foarte mari.

Payton și-a amintit: „Tot ce face Kobe acum, mi-a spus că le va face acum mult timp. Eram în autobuz odată și el îmi spune: Voi fi cel mai bun marcator al lui Lakers, voi câștiga cinci sau șase campionate și voi fi cel mai bun jucător de baschet. Eu eram ceva de genul: Cum zici tu prietene. Atunci el s-a uitat în ochii mei și mi-a spus: Eu o să fiu Will Smith al NBA-ului.”

Te trezește la 6 dimineața, te grăbești să ajungi la sală, să fii primul la antrenament și îl vezi pe Black Mamba făcându-și rutina obișnuită. Este 6:45 și el este acolo de la 5:30. Te trezești în ziua ta liberă și decizi să te duci la sala pentru a te antrena, împreună cu un coleg de-al tău și când ajungi acolo, îl vezi pe Bryant cum încearcă aruncare după aruncare. Te trezești de dimineață pentru a fi primul care ajunge la antrenament, pentru că așa ai făcut toată cariera ta, doar că intri în sală și vezi un tânăr accidentat la încheietura mâinii care a ajuns mai devreme decât tine. Te trezești în Las Vegas pregătit să începe antrenamentele cu echipa ta și vezi un veteran care și-a început deja rutina. Auzi că el de fapt a străbătut 64 de kilometri cu bicicleta, în deșert, alături de preparatorul fizic Tim Grover și bodyguard-ul lui, a terminat la 2 dimineața și s-a antrenat până la 7:30. Pentru mine, pentru tine și pentru toată lumea, acestea sunt doar legende. Pentru Kobe Bryant, acestea sunt doar niște zile obișnuite din viața lui.

Și pentru Kobe, nopți precum cea din 19 noiembrie 2014, nu mai sunt demult speciale. În acea noapte, fundașul a atins borna de 32.000 de puncte marcate în carieră în victoria din deplasare, contra celor de la Atlanta Hawks. El a devenit cel de-al patrulea jucător cu o astfel de performanță: Kareem Abdul-Jabbar, Malone și MJ sunt ceilalți trei. În prima zi a iernii, în meciul cu Toronto Raptors, jucătorul a rescris din nou istoria după ce a reușit cea de-a 6.000-a pasă decisivă din carieră: Bryant este SINGURUL jucător din istoria ligii cu cel puțin 30.000 de puncte și 6.000 de pase decisive și DOAR al patrulea jucător cu 20.000 de puncte, 6.000 de pase decisive și 6.000 de recuperări ca baschetbalist în NBA. Ceilalți trei sunt Havlicek, Clyde Drexler și Oscar Robertson. O altă zi obișnuită?

„(N.r. Performanța) înseamnă că pasez mai mult decât spun oamenii”, a glumit californianul după ce a auzit de reușita sa. Și ce este mai important pentru Kobe: pasa decisivă sau punctul marcat? „Unul ține mai mult de tine decât celălalt. Prefer ca lucrurile să fie controlate de mine.”

Nu-l înțelegeți greșit. Evident că-i place mai mult să marcheze decât să paseze; cu toate acestea, el este un pasator subapreciat. În timpul primelor trei inele ale sale, el a fost liderul echipei la pase decisive. În finala NBA din 2009, Mamba a câștigat trofeul de MVP având medii de 32,4 puncte și 7,4 pase decisive pe meci – a fost primul baschetbalist după Jerry West care a reușit o astfel de performanță individuală.

Însă, cel mai important, pe lângă faptul că este o legendă, un marcator cu sânge rece și un pasator subapreciat, Kobe este un om ca oricare altul.

După sezonul 2010 – 2011 numit de Bryant „un an irosit din viața mea” datorită faptul că Lakers nu a cucerit cel de-al treilea trofeu „Larry O’Brien” consecutiv, fundașul a suferit o operație destul de complicată la genunchi. În timpul recuperării din inter-sezon, terapeutul Judy Seto a avut unica oportunitate să vadă cealaltă față a jucătorului. În timpul unei ședințe de-acasă, cele două fiice ale sale, Natalia și Gianna au găsit o pălărie de cowboy în miniatură și au încercat să o pună pe capul tatălui. Pălăria nu-i venea și fetele se distrau pe seama situației…la fel ca și tatăl. Nu mai era ucigașul cu sânge rece Mamba; el era doar un alt familist fericit.

„Era ca și cum eram cu oricare alt părinte. Și este extraordinar să vezi cât de mult își iubește familia, cât de implicat este, cum îi face pe ei o prioritate. Nu cred că oamenii realizează asta. Poate să-și schimbe comportamentul. Partea pe care o văd oamenii este întotdeauna de neatins sau foarte, foarte înspăimântătoare. Este un timp și un loc pentru acea parte. De asemenea, este un timp și un loc pentru a fi părinte și pentru a fi la fel de tont ca oricare altul”, a spus Seto despre Bryant.

Kobe, omul, mitul, legenda…și povestea continuă.

Despre Autor /

Lăsați un comentariu

Adresa dv de email nu va fi făcută publică.

Start typing and press Enter to search