Bird vs. Magic, Magic vs. Bird – Rivalitatea supremă din baschet

„Nu întreba ceea ce pot face coechipierii pentru tine. Întreabă ceea ce poți face tu pentru coechipieri.”Magic Johnson

NBA Baschet continuă seria articolelor cu cei mai mari baschetbaliști ai tuturor timpurilor din liga profesionistă de baschet nord-americană și vă prezintă o altfel de poveste…de data aceasta, este povestea a doi jucători, pe cât de diferiți, pe atât de asemănători. O confruntare cum sportul mondial nu a mai văzut. O rivalitate ce nu poate fi măsurată în cuvinte. În același timp, o rivalitate care naște dezbateri ce pot ține zile întregi, numai dacă aduci în discuție două cuvinte: Magic și Bird.

În rândurile ce urmează, NBA Baschet vă propune un nou subiect, tratat altfel, departe de luminile reflectoarelor din mileniul al treilea. Cu ajutorul materialului scris la începutul anilor ’90 și păstrat în arhiva Sports Illustrated (SI Vault), precum și a documentarului HBO, lansat în a treia luna a anului 2012, numit „Magic and Bird – A Courtship of Rivals”, vă vom duce într-o lume în care NBA nu se bucura de notorietatea de astăzi; mai mult, o lume în care NBA era în pragul falimentului. O perioadă în care rasismul încă era la putere în SUA! O lume salvată de două personaje aparent „antagonice”: Earvin „Magic” Johnson și Larry Bird. Fără cei doi, Michael Jordan nu ar fi ajuns la notorietatea de astăzi. Fără cei doi, MJ juca într-o ligă rasistă, plină de controverse, în care termenii de „echipă” și „mentalitatea de învingător” nu existau. Bun venit în DINASTIA CAMPIONILOR!

Cum a început totul?

„Un câștigător este cineva care își recunoaște talentele date de Dumnezeu, muncește din greu pentru a le transforma în abilități și folosește acele abilități că să-și ducă la îndeplinire scopurile lui.”Larry Bird

Prima dată, Magic și Bird s-au întâlnit în vara anului 1978. Cei doi erau colegi într-o echipă a celor mai buni baschetbaliști americani, la nivel universitar, care trebuia să meargă într-un turneu în Europa. Magic Johnson trecea în anul doi de facultate și Larry Bird era unul dintre cei mai dominanți jucători din NCAA. „Primul meci demonstrativ a fost în Kentucky. Aveam un avantaj de 10 – 12 puncte, antrenorul ne-a introdus pe noi doi și avantajul a crescut imediat la 25 – 30 puncte. Ne-a scos de pe teren, diferența s-a micșorat, ne-a introdus din nou, diferența a crescut. Eu dădeam o pasă, fără să mă uit, el îmi întorcea favoare și îmi dădea o pasă, fără să se uite, înapoi. Și, în timp ce marcam, îmi spuneam – Uau, băiatul astă știe să joace”, a spus Magic, în documentarul HBO.

Rivalitatea propriu-zisă a început acum 33 de ani, în martie 1979, când Divinitatea i-a pus pe Bird și Magic pe scena cea mare din NCAA: în finală. Michigan State condusă de Johnson întâlnea Indiana State a lui Bird, în una din cele mai așteptate finale din campionatul american de baschet universitar. Scena parcă a fost pregătită special pentru cei doi: ambii aveau o obsesie – pasa. Erau cei mai buni jucători din NCAA, deși niciunul nu era foarte rapid și nu sărea foarte mult. Ambii erau o sursă de inspirație pentru echipa lor. Însă, asemănările se opreau aici: Magic era extrovertit și iubea foarte mult atenția din partea presei. El făcea parte dintr-o universitate cu tradiție în sportul american. Bird era introvertit și suspicios pe presă. El venea dintr-o universitate fără prea mari succese în sport. Magic părea să fie prietenul tuturor; Bird își alegea prietenii cu grijă. Magic era un fundaș, Larry era extremă. Mai mult, din cauza situației din acea perioadă, din SUA, era o confruntare între un alb și un negru. Un alb voia să cucerească sportul negrilor! „Este greu să te uiți la un alb și să vezi negru, dar, când mă uitam la Larry, asta vedeam, mă vedeam pe mine”, a spus Johnson.

„Jocul de pase înseamnă atât de mult în baschet. Felul în care privesc eu lucrurile, eu sunt un marcator și Johnson este un pasator”, afirma Bird, înaintea celui mai important meci din viața lui, de până atunci. „Sunt un fan al lui Larry Bird și îmi place foarte mult să mă uit la el și să-l văd ce face cu mingea”, explica Magic.

Larry Bird venea după o semifinală magnifică, dar a fost oprit de apărarea extrem de agresivă a lui Michigan State. „De fapt, noi aveam doi oameni care se apărau la Larry, oriunde era pe teren”, a mai spus fundașul. Și, cum Indiana State însemna Larry Bird, Michigan a preluat imediat controlul meciului și a câștigat într-o manieră mult mai categorică decât o arată scorul, 75 – 64. „Nu am jucat deloc bine. Cel mai mare meci al vieții și nu am jucat deloc bine. Doare și acum. Când câștigi 33 de meciuri consecutive și intri pe teren, nu știi la ce să te aștepți, dar mă așteptam să câștigăm”, a comentat Bird, meciul, după 33 de ani.

Rivalitatea nu s-a oprit aici și a continuat la nivel profesionist, unde cei doi baschetbaliști au dus jocul la un alt nivel. Magic a fost selectat de pe primul loc, în NBA Draft din 1979, de Los Angeles Lakers. A fost un vis devenit realitate, mai ales că „zâmbetul de un milion de dolari” mergea în locul unde lumina reflectoarelor strălucește cel mai puternic: la Hollywood. Larry Legend a fost selectat de pe poziția a șasea, de Boston Celtics, încă din 1978, dar a ales să mai stea un an și să termine universitatea.

NBA În faliment

„Dacă cineva îți spune nu, sau dacă cineva te refuză, Michael Jordan a fost refuzat, în primul an, dar s-a întors și a fost mai bun ca niciodată. Asta trebuie să ai. Atitudinea pe care o voi arăta tuturor că o să muncesc din greu și o să devin din ce în ce mai bun.”Magic Johnson

Larry Bird Si Magic Johnson Umar La Umar Urmarind O Minge
Drepturi de autor: Getty Images

Cei doi au fost o adevărată gură de oxigen pentru liga profesionistă de baschet nord-americană. NBA trecea printr-o perioadă extrem de grea și era în pragul falimentului. Adevărate scandaluri cu droguri circulau în jurul baschetului profesionist din SUA. După anii de aur din ’60, NBA era în cădere liberă. Fuziunea cu ABA a transformat liga într-una de renegați și individualiști. Din cauza situația de atunci din America, mulți vedeau campionatul ca fiind „prea negru”. Baschetbaliștii nu jucau pentru echipă, ei jucau doar pentru ei, pentru a arăta că sunt cei mai buni, la nivel individual.

Magic Johnson a schimbat complet fața francizei din L.A. El venea cu o altă atitudine, cea de învingător, și cu o altă armă: viziunea de joc extraordinară. Și Lakers, după ce a terminat pe locul 3 în Divizia Pacific, în 1979, a reușit să câștige campionatul, în finala din 1980, cu Philadelphia 76ers. Magic a fost ales MVP-ul ultimului act, după ce în ultima partidă, a jucat pe toate cele cinci poziții pe teren și a reușit 42 puncte, 15 recuperări și 7 pase decisive. El a vrut să demonstreze ligii că decernarea trofeului „Debutantul anului” (Rookie of the Year) lui Bird a fost o mare greșeală.

Larry Bird practic a adus speranța în întreaga țară că și albii au abilitatea să concureze la același nivel ca oamenii de culoare. Și extrema a fost perfectă, pentru acest rol. Crescut într-un sătuc sărac, de muncitori, din statul Indiana, Larry era imaginea perfectă pentru rasiștii din SUA. La intrarea în ligă, el a fost denumit „Marea speranță albă”. Cu toate acestea, el nu s-a recunoscut niciodată, în această poveste. Pe parcursul întregii cariere, nu a răspuns deloc, atât presei, cât și jucătorilor de culoare, în privința subiectului rasism. El voia doar să câștige. Și nu-l interesa altceva. În finala conferinței din 1987, cu Detroit, Dennis Rodman l-a numit „supraevaluat pentru că este alb”. Conducătorul de joc al lui Pistons, de la acea vreme, Isiah Thomas a fost de acord cu acea declarația a lui Rodman. Când presa s-a dus la Larry Legend să-l întrebe ce părere are de cele spuse de jucătorii lui Detroit, el a răspuns: „Așa, și?” „Când eram în clasa a șasea sau a șaptea, abia așteptam să plec de la școală, pentru că, pe terenurile de baschet, erau ospătarii și personalul hotelier și toți erau negrii și mă lăsau să joc. Am avut oportunitatea să joc baschet cu oamenii de culoare și m-au tratat cu respect. De-abia așteptam să concurez cu cei mai buni și atunci, ei erau cei mai buni”, a explicat Bird, în documentarul HBO. Larry a fost îndrăgit din primul moment de fanii lui Boston, datorită calităților lui inegalabile: dăruire, determinare, dorința de a învinge și multă, multă muncă. „Nu aveam o aruncare prea bună, la început, nu săream mult, dar gândeam jocul de baschet”, a mai spus legenda lui Celtics.

Primele confruntări din NBA

„Am o teorie, potrivit căreia dacă dai tot ce ai mai bun, tot timpul, într-un fel, lucrurile se vor rezolva de la sine”Larry Bird

Cei doi s-au întâlnit, pentru prima dată, ca jucători profesioniști, pe arena lui Lakers, pe 28 decembrie 1979. Biletele erau epuizate de două săptămâni. Lakers a câștigat meciul, 123 – 105. Și pe terenul statisticii, confruntarea a fost câștigată de Magic (23 puncte, 8 recuperări, 6 pase). Deși se vorbea de o bătălie între cei doi, Bird și Magic nu s-au apărat aproape deloc om la om, doar în câteva ocazii, pe contraatac. „Singura oară când am vorbit pe teren a fost când ne-am schimbat adversarii noștri direcți. El se apăra la mine și spunea – Hei, îl am pe cel mic”, povestea Bird. „Odată, m-a făcut destul de rău. Era în spate, pe contraatac și cineva i-a pasat lui, deci a trebuit să alerg pe extremă, ca să-l prind pe Larry. Larry spune – De ce alergi? Știi că este prea târziu. – Și marchează chiar din fața mea”, a spus Magic.

În primele trei sezoane, rivalitatea a fost, de fapt, o dezamăgire, din cauza faptului că Magic a avut destule accidentări. Genunchiul și glezna l-au ținut pe Johnson departe de teren, în trei din primele cinci întâlniri cu Celtics. Într-unul dintre ele, Bird a depășit toate obstacolele și a avut o performanță spectaculoasă. Deși au pierdut meciul precedent cu Seattle, au avut un zbor întârziat spre L.A. și au ajuns la hotel cu cinci ore înainte de începutul jocului, baschetbaliștii din Boston au învins pe Lakers, cu Bird reușind 36 de puncte (15-17 FG), 21 de recuperări, 5 intercepții și 3 blocaje. „Înainte de meci, Larry a venit la mine și mi-a spus – Earvin – nu-mi spunea niciodată Magic – stai liniștit și bucură-te de spectacol”, își amintește fostul conducător de joc al lui Lakers. După joc, legenda Jerry West a intrat în vestiarul lui Celtics și a spus: „Bird a fost întotdeauna cu două idei înaintea tuturor”.

Finalele antologice Lakers – Celtics

„Studiază ideea ta. Caută să vezi dacă există o cerere. O mulțime de oameni au idei mărețe, dar nu știu dacă există o cerere pentru ele. De asemenea, trebuie să studiezi competiția ta”Magic Johnson

Drepturile de autor: Sports Illustrated

Boston Celtics și Los Angeles Lakers s-au întâlnit în finală, pentru prima dată de când îi aveau ca lideri pe Bird și Magic în 1984. Lakers a câștigat de două ori trofeul „Larry O’Brien”, în 1980 și 1982 și a pierdut în finala NBA, în 1983, în fața lui Philadelphia 76ers, în dinastia „magicianului”. Boston a câștigat titlul în 1981, fiind condusă pe teren de „legenda”.

Finala era una de vis pentru noul președinte David Stern. „Când ai cele mai bune două echipe care se întâlnesc în finală și când ai tradiția lui Boston și L.A. și vedetele pe care cele două francize le au, este chiar mai mult decât ne-am imaginat”, declarat, atunci, Stern. De asemenea, NBA doar ce semnase, cu un sezon în urmă, un contract de televizare cu CBS. Cu siguranță, liga se transformase destul de mult, față de sfârșitul anilor ’70. În ligă nu se mai vorbea despre individualități și despre puncte, ci despre pase spectaculoase și joc de echipă. Așa că rivalitatea Magic și Bird era gata să treacă la nivelul următor.

„Când programul era stabilit, îl luam și încercuiam meciurile cu Boston. Pentru mine, erau Cele Două și celelalte 80. În acel sezon, primul lucru pe care îl făceam era să verific statisticile lui Larry. Dacă el avea un triple-double, știam că voiam să fac același lucru, în acea noapte. Dar, ceea ce mă motiva erau acele performanțe mari, în care avea 20 de recuperări. Atunci, îmi spuneam – Aș face bine și aș da 20 de pase decisive, în această seară”, a explicat Magic Johnson, felul cum privea rivalitatea cu extrema lui Boston.

„Primul lucru pe care îl făceam, în fiecare dimineață, în sezon, era să mă uit la statistici și să văd ce a făcut Magic. Nu mă interesa altceva”, a spus și Bird.

Prima finală în care se confruntau cei doi, a fost legendară. Lakers a câștigat partida inaugurală a seriei, 115 – 109, pe arena „Boston Garden”. Lakers trebuia să câștige și meciul al doilea. Echipa din California conducea cu două puncte, pe final, când Gerald Henderson, de la Celtics, a interceptat o pasă a lui James Worthy și a egalat. În mod inexplicabil, Magic a ținut prea mult de minge și Boston a câștigat, în prelungiri, 124 – 121. În al treilea joc, Lakers „a demolat” pe Celtics, 137 – 104. Magic a pasat decisiv de 21 de ori și Bird a răbufnit: „Am jucat ca niște fetițe”. Întrebat fiind ce ar schimba la echipă, Larry a spus „12 transplanturi de inimă”.

Meciul al patrulea a schimbat toată seria. „Când Kurt Rambis a fost scos de pe teren, am început să ne batem și n-am mai jucat. Și atunci am realizat că nu suntem atât de rezistenți, din punct de vedere mental, față de Celtics”, își amintește Magic. Cu un minut înainte de final și fiind condusă la cinci puncte, Boston a forțat prelungirile: a interceptat o pasă de-a lui Magic și a profitat de două aruncări libere ratate de superstar. Cu scorul fiind egal la 123, în prelungiri, Bird era 1-la-1 cu Michael Cooper. „M-am întors să arunc și Cooper a căzut. Atunci, Magic a alergat spre mine și eu mi-am spus – Ooo -”, spunea Bird, pentru SI. Larry a aruncat și a câștigat meciul pentru „verzi”.

Pe 8 iunie, finala s-a întors în Boston. Numai că meciul s-a jucat în condiții speciale. În arenă, se stricase aerul condiționat. Atmosfera era atât de sufocantă, încât Lakers și-a adus propria rezervă de oxigen. Arbitrul Hugh Evans a părăsit terenul, la pauza mare, din cauza deshidratării. „A fost cea mai bizară partidă a carierei. Ireal. Dacă am simțit vreodată că sunt în iad, atunci a fost momentul”, a descris tehnicianul lui Lakers, Pat Riley, atmosfera din „Boston Garden”. Larry însă nu s-a plâns. „Ce-i cu toată agitația asta? Obișnuiam să jucăm în astfel de condiții acasă, toată vara”, a spus Bird. Și vedeta a reușit 34 de puncte și 17 recuperări în victoria lui Boston 121 – 103. Jocul următor, Lakers a egalat situația la 3, în seria de cel mai bun din șapte meciuri.

Ultimul meci i-a aparținut lui Boston și „Larry Legend” care s-a răzbunat, în sfârșit, pe victoria din finala NCAA.  Cedric Maxwell a fost omul meciului cu 24 de puncte. „Acest lucru m-a făcut să îl urăsc și mai mult, pentru că era așa de bun”, a declarat Magic. După o perioadă de depresie, Johnson s-a întors mai puternic ca niciodată și a vrut să demonstreze, încă o dată, că este mai bun decât Bird. Și și-a dat seama că, pentru a reuși, trebuie să muncească mai mult. El a înscris 37 de puncte, în al doilea meci din sezonul regulat 1984 – 1985, contra lui Celtics. Ambele meciuri au fost câștigate de Lakers. Finala a oferit un nou spectacol între francizele de tradiție din NBA.

Primul meci a fost câștigat de Boston, 148 – 114, dar Lakers a revenit imediat și a egalat situația la unu. Jocurile trei și patru au fost împărțite și în al cincilea meci al seriei, Lakers a preluat controlul, datorită performanțelor lui Kareem Abdul-Jabbar (36 puncte) și Magic (26 puncte și 17 pase decisive), 120 – 111. Al șaselea meci a fost și ultimul al finalei: Lakers a învins în Boston, 111 – 100.

Următorul sezon a fost un triumf pentru Larry și o dezamăgire pentru Magic. Boston a avut 67 de victorii, în sezonul regulat și a câștigat finala, în fața lui Houston Rockets. Astfel că cei doi erau egali la capitolul care conta cel mai mult: fiecare a câștigat trei campionate în cei șapte ani petrecuți în ligă.

Ultimul dans

„Abilitatea de a conduce înseamnă să îți faci coechipierii să creadă în tine. Dacă îi spui unui coleg de echipă că o să dai totul pe teren, ar trebui să intri și să faci așa ceva. Jucătorii vor vedea imediat dacă ești un fățarnic. Și ei îți pot spune că nu dai totul pe teren”Larry Bird

În 1986 – 1987, urma să se joace ultima finală dintre cei doi! Magic a reușit să câștige primul titlu de MVP, în acel sezon. În plus, Lakers a reușit să oprească seria incredibilă de 38 de victorii consecutive ale lui Celtics, chiar în „Boston Garden”. Și mai spectaculoasă a fost a doua întâlnire a sezonului regulat. L.A. a revenit după ce a fost condusă și la 17 puncte, datorită jocului lui Magic (39 puncte, 7 recuperări, 10 pase decisive). „Nu îmi amintesc multe meciuri din sezonul regulat, dar îmi amintesc acea partidă. Încă îl mai văd pe Magic întorcându-se în apărare, după ce a marcat o aruncare de trei puncte importantă și după, venind în apropierea băncii de rezerve și alergând cu un rânjet mare pe față”, și-a amintit antrenorul Pat Riley.  

În finala din 1987, Lakers era marea favorită. Celtics avea accidentați în echipă și nu avea jucători de rezervă care să poată concura la nivel înalt. Și într-adevăr, a fost „o magie”, de la început, până la sfârșit. Johnson a început spectacolul cu 29 de puncte și 13 pase decisive în meciul inaugural din L.A. și a continuat cu 22 puncte și 20 de pase decisive, cu Lakers conducând 2-0 la general. El a înscris 32 de puncte în jocul al 3-lea, chiar dacă Celtics a câștigat. Și după a venit una din cele mai spectaculoase finale din istoria NBA: meciul patru.

Finalul a fost absolut incredibil…Lakers revenise în meci după ce a fost condusă la 16 puncte, cu 17 minute de joc efectiv rămase. Cu 29 de secunde, scorul era 104 – 103, pentru L.A. „Verzii” aveau posesia. Mingea se plimbă de la Dennis Johnson, Robert Parish, Danny Ainge și ajunge la Larry Legend. Larry aruncă imediat din spatele semicercului și fââââșșș. Trei puncte! Celtics conduce 106 – 104. „Sunt destui jucători în NBA care joacă baschet, dar doar puțini vor juca în ultimele șase minute. Este un joc diferit atunci. Aruncări pe care jucătorii le vor încerca pe parcursul meciului, nu le vor încerca atunci. Doar câțiva vor încerca. Larry va încerca”, a explicat Magic Johnson.

12 secunde până la final! Kareem este faultat, marchează prima aruncare de la libere, dar o ratează pe a doua. Cu toate acestea, pivoții lui Celtics nu reușesc să controleze mingea și Lakers are din nou posesia. Magic primește mingea din aut, pătrunde, este apărat de Kevin McHale, și încearcă un semi-cârlig, din apropierea liniei de fault! BANG! Înscrie! Lakers are conducerea 107 – 106. Dar mai sunt două secunde de joc. Bird reușește să scape de apărătorul direct, James Worthy, primește din aceeași poziție de unde a marcat posesia precedentă. „M-am lăsat puțin pe stânga când am aruncat. Dar eram sigur că voi înscrie. Putea să fie scurtă, lungă sau să intre”, a comentat Larry, faza din 1987. „Aveam o aruncare fără nimeni în preajmă și nu-mi venea să cred”, mai spunea Larry. „Aruncarea era ca o săgeată”, explica și Pat Riley.

Dar nu de data aceasta! Meciul nu a mai avut un final fericit, pentru fanii lui Celtics. Aruncarea a fost puțin prea…lungă. „Au fost norocoși. Aruncarea a schimbat toată seria”, a declarat Larry Bird.

„Chestia între noi era că nicio echipă nu se putea relaxa. Nu simțeai că meciul s-a terminat. Noaptea aceea a fost un exemplu clar. Chiar dacă Larry a ratat, ne era frică să ne mișcăm. Eram ca și cum…am câștigat? Cu individualități ca noi și cu două orașe înnebunite – nu numai două orașe, ci toată lumea – nu va mai fi o astfel de rivalitate”, afirma Magic Johnson, în 1992. Finala a fost câștigată în șase meciuri, de Lakers.

Dupa Retragere, Larry Bird Si Magic Johnson Au Devenit Foarte Buni Prieteni
Drepturile de autor: Getty Images

După acea finală, totul s-a schimbat. L.A. și-a apărat cu succes titlul, în 1988, împotriva lui Detroit, iar, pentru Boston, a început declinul. Dar a mai fost un duel Magic – Bird incredibil. Pe 12 decembrie 1987, Bird a reușit 35 puncte, 8 recuperări și 9 pase decisive și Celtics era aproape de victorie, 114 – 113, cu două secunde înainte de final. Magic a avut însă alte planuri. A marcat cu panoul și a câștigat meciul. Din păcate, după 1987, pentru Bird a început o perioadă „neagră” a carierei sale, „presărată” cu destule accidentări și probleme la spate. El însă a continuat să joace, deși durerile erau uneori insuportabile. „Nu știu dacă era glezna ruptă, dar arăta grav pentru mine, trebuia să meargă la serviciu și trebuia să se încalțe. Făceam tot ce puteam ca să-l ajut să-și pună pantoful. Se ridica, șchiopăta și îmi spunea – Ne vedem weekendul acesta –. El lucra în construcții, în acea perioadă și eram destul de impresionat să văd cum se luptă cu durerea toată săptămână și reușea să vină în weekend. Dacă ești plătit să mergi la muncă, trebuie să mergi la muncă”, își amintește Bird, despre tatăl său.

„Probabil că trebuia să mă retrag în 1988 – 1989, dar e competiția, îmi ziceam că poate mai am o șansă să mă întâlnesc cu Magic în finală, dar nu s-a întâmplat niciodată”, spune astăzi, Larry Bird.

Între timp, Magic Johnson era în forma lui maximă și domina liga profesionistă de baschet nord-americană. Numai că „magia” s-a oprit și ea prematur: Johnson a fost depistat ca fiind infectat cu virusul HIV, în 1991. El a trebuit să se retragă din această cauză. Și într-una din cele mai grele perioade din viața lui, rivalul său de o viață a avut puterea să-l susțină. „M-a sunat, vorbeam – Ce faci? – Am auzit ce ai pățit! – aproape că ne puteai vedea cum amândoi aveam lacrimi pe obraji, nu prea puteam să vorbesc pentru că m-a sunat. Și atunci afli cine sunt cu adevărat prietenii tăi și oamenii care chiar le pasă de tine. Te gândești la toate bătăliile, toate lucrurile pe care le-am îndurat ca războinici, ca și concurenți și ca bărbați. Și ai un bărbat care îți spune – Uite ce e omule, o să fii bine –. A fost cel mai frumos moment al meu, să mă sune să vadă dacă sunt bine”, a declarat Magic, ascunzându-și cu greu lacrimile, în documentarul HBO din 2012.

A fost și cel mai greu moment al rivalului său de o viață, care nu și-a mai găsit motivația să continue să joace baschet la cel mai înalt nivel. În meciul de după ce Magic și-a anunțat retragerea, Larry își pierduse pasiunea pentru joc. „Nu am vrut să fiu acolo, în acea noapte. Pentru prima dată! Mi-amintesc că jucam cu Atlanta, nu mai simțeam nimic pentru jocul de baschet. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată așa ceva”, a explicat Bird.

Larry a jucat și sezonul 1991 – 1992, ultimul din cariera sa, dar legenda lui Boston nu mai era deloc jucătorul pasionat și muncitor pe care toți fanii din NBA îl știau. „Nu mă mai uitam în ziare, nu mai conta. Încă mai voiam să concurez. Dar nu mai era același lucru”, a mai spus fosta extremă a lui Celtics.

Ultima oară când cei doi s-au mai întâlnit pe terenul de baschet a fost în 1992, cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Barcelona. Ca și prima dată când s-a întâlnit, ei au fost coechipieri. Și Magic era pregătit să ducă o nouă luptă, cu un nou rival, de data aceasta cu SIDA. Pentru că, Larry tocmai ce devenise un adevărat prieten…

„Străduiește-te de fiecare dată. Nu renunța la niciun centimetru până când meciul se termină.”Larry Bird

Despre Autor /

Lăsați un comentariu

Adresa dv de email nu va fi făcută publică.

Start typing and press Enter to search